Virusul papilomavirus uman ridicat. Tot ce trebuie sa stii despre HPV: Simptome & Tratament

Unele tipuri pot cauza aparitia de leziuni pe piele, in timp ce alte tipuri provoaca boli cu transmitere sexuala BTSdintre care unele sunt insotite de aparitia verucilor genitale condiloame. Infectiile cu HPV pot fi raspandite prin sex oral, genital si anal si sunt foarte frecvente in randul femeilor si barbatilor tineri. De obicei, acestea sunt benigne. Aceste tipuri sunt asociate cu instalarea cancerului de col uterin, preum si alte tipuri de cancer mai putin frecvente, cum ar fi cancerul de vagin, penis, anus, gat, limba. HPV genital este una dintre cele mai comune boli cu transmitere sexuala din lume.

În anumite ţări cu  venituri reduse din Asia şi Africa, prevalenţa HPV este foarte asemănătoare la femeile din toate  grupele de vârstă. Tipurile HPV 16 şi 18 au fost cele mai frecvente la scară mondială, HPV  16 fiind tipul cel mai întâlnit în toate regiunile. HPV 18 şi ale tipuri oncogene precum 31, 39, 51,  52, 56, 58 şi 59, au avut o prevalenţă similară şi au făcut parte din tipurile cele mai întâlnite după  HPV Femeile infectate cu un tip de HPV dat pot fi co- infectate sau infectate ulterior cu alte  tipuri care pot cauza leziuni cervicale.

Virusul HPV - Definitii, Preventie, Diagnostic si Tratament

Nu s - a observat nicio tendinţă clară în funcţie de vârstă. Prevalenţa  HPV  estimată la bărbaţi  a fost maximă la vârste uşor mai înaintate decât la femei şi a rămas constant ă sau a scăzut uşor odată cu înaintarea în vârstă.

Cea mai  mare virusul papilomavirus uman ridicat s-a întâlnit la bărbaţii HIV-pozitivi care au relaţii sexuale cu alţi virusul papilomavirus uman ridicat.

Infecţiile HPV  anale sunt foarte întâlnite la virusul papilomavirus uman ridicat care au relaţii sexuale cu alţi barbati,  şi sunt  aproape universal prezente la cei infectaţi cu HIV. Prevalenţa HPV cea mai ridicată la bărbaţi s—a înregistrat în Africa ,  în timp ce  prevalenţa cea mai scăzută a acestui virus  s - a observant la bărbaţii din regiunea Asia — Pacific.

Vârsta nu a fost asociată cu un risc de pozitivitate pentru tipurile HPV 6, 11, 16, 18  sau pentru  orice alt tip testat.

HPV – riscuri, diagnostic si tratament

Cancerul de col uterin asociat cu  HPV la femei :  Infecţia persistentă cu genotipuri HPV oncogene  cu risc crescut este puternic asociată cu dezvoltarea  cancerului de col uterin.

Riscul dezvoltării  unui carcinom cu celule scuamoase este de aproximativ    de ori mai mare după o infecţie cu HPV 16  şi de aproximativ   de ori mai mare după o infecţie cu HPV 18comparativ cu riscul  existent la femeile neinfectate.

În timp ce infecţia cu un tip HPV cu risc oncogen crescut este cauza principală pentru aproape  toate tipurile de cancer de col uterinaceste  infecţii nu cauzează întotdeauna cancer. Majoritatea  femeilor infectate cu HPV cu risc crescut nu dezvoltă cancer  datorită faptului că majoritatea  infecţiilor au o durată scurtă de viaţă şi virusul se papilloma in bladder de obicei spontan în decurs de 2 ani.

Infecţia  cu HPV  cu risc virusul papilomavirus uman ridicat persistă la femei numai într - un procent mic ;  numai o mică parte  din aceste infecţii cronice evoluează către precancer iar din acestea ,  chiar şi mai puţine vor  virusul papilomavirus uman ridicat către cancer invaziv. Numărul de decese cauzate de cancerul de col uterin în întreaga lume în anul este  estimat la  Programele de depistare implementate corespunzător contribuie la rata scăzută a mortalităţii observată în anumite ţări.

Ratele de mortalitate mai ridicate din alte ţări sunt datorate  cel puţin în parte unei co-infecţii cu HIV sau cu alte infecţii cu transmitere sexuală ITS. O analiză sistematică a relevat faptul că incidenţa generală raportată anual pentru bărbaţi şi femei   a verucilor anogenitale noi şi recurente   a fost între   şi la ,  cu o valoare medie de5  la Incidenţa anuală medie estimată a verucilor anogenital e noi a fost de   la   la bărbaţi şi de5  la   la femei.

Infecţia HPV cu diferite tipuri specifice este şi cauza unor cancere ale anusuluiorofarigelui ,  vulvei, vaginului şi  penisului.

HPV (Papiloma Virus Uman) E6/E7 ARNm

Ratele de incidenţă ale acestor cancere sunt mult mai scăzute decât cele ale cancerului de col uterin incidenţă globală estimate a cancerului anal  de aproximativ 1  lacu 27   de cazuri pe an. Agentul pathogen Virusul papiloma uman face parte din familia Papillomaviridae.

Virionii nu sunt înfăşuraţi şi  conţin un genom ADN dublu — catenar. Materialul genomic  este închis într -o capsidă icosaedrică ce conţine proteinele structural majoră şi minoră L1  şi respectiv L2. Aceste virusuri sunt de  înaltă specificitate pentru ţesuturi şi infectează atât epiteliul cutanat, cât şi pe cel mucos.

HPV produces proliferative lesions on the skin and mucous membranes, and the natural evolution of these lesions depends on the type of HPV infections, the way the virus is transmited, the location of the infection, as well as the immune status of the host.

Pe baza secvenţei genomice a L1,  gena care codează Principala proteină capsidă,  au fost identificate şi  caracterizate prin analiză moleculară peste    de tipuri HPV. Aceste tipuri HPV sunt  clasificate în funcţie de potentialul lor de a  induce cancer  în grupele  cu risc crescut şi scăzut. Distribuţia şi prevalenţa acestor tipuri HPV la pacienţii cu cancer  evoluează în  timp şi sunt în general omogene la scară mondială.

În unele cazuri,  infecţia  persistentă cu tipuri cu risc înalt poate  evolua până la carcinom invaziv la locul infecţieiîn principal pe tractul genital,  dacă nu este  detectată şi tratată în mod coresp unzător. Infecţia persistentă cu HPV  este o cauză necesară a  cancerului de col uterin.

Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)

Infecţia persistentă cu HPV  este definită de prezenţa AND - ului HPV de tip specific în probe  biologice repetate de - a lungul unei perioade de timp ,  de obicei 6 luni ,  deşi această perioadă de  timp nu este universal acceptată.

Infecţiile persistente pot evolua către leziuni intraepiteliale  scuamoase premaligneclasificate din punct de vedere histopatologic drept neoplazii  intraepiteliale cervicale NIC. Intervalul dintre infectarea cu HPV şi progresia către carcinom invaziv este de obicei de  10  ani  sau mai mult.

Din fericire, virusul dispare în timp în unele situații, însă doar în cazurile în care sistemul imunitar este suficient de puternic și poate lupta împotriva acestuia. Totuși, nu te baza pe aceste situații și reține că doar medicul ginecolog îți poate oferi soluții de tratament eficiente.

Fundamentul acestei progresii nu este bine înţeles, însă printre condiţiile  predispozante şi factorii de risc se numără: tipul  HPV — gradul său de oncogenitate; statutul  imunitar—susceptibilitate mai mare la persoanele imunocompromise,  cum ar fi cele infectate cu HIV virusul papilomavirus uman ridicat care urmează tratament imunosupresor; coinfecţia cu alte ITS, cum ar fi herpes simplex,  chlamydia  şi infecţii gonococice;  paritatea numărul de copii născuţi   şi  vârsta tânără la prima  naştere; tabagismul.

Cancerul de col uterin este al patrulea cel mai întâlnit tip de cancer la femei, şi al şaptelea în general, cu o estimare de Infecţia  HPV  cu tipuri cu risc scăzut cauzează veruci anogenitale la femei şi bărbaţi  condiloame  acuminate sau veruci veneriene.

Intervalul de timp mediu raportat între infecţia cu HPV  tipurile 6  sau 11  şi dezvoltarea verucilor anogenitale este de 11 — 12  luni la barbate şi 5 — 6  luni virusul papilomavirus uman ridicat femeile  tinere.

Virusul HPV, asimptomatic

Verucile a nogenitale sunt dificil de tratat. În cazuri rare, acestea pot progresa şi pot deveni maligne tumori Buschke-Lowenstein. HPV6 şi HPV11  pot cauza şi o afecţiune rară cunoscută sub numele de papilomatoză respiratorie recurentă Virusul papilomavirus uman ridicatîn care verucile se formează pe laringe sau alte părţi ale căilor  respiratorii.

• Fisuri între tratamentul degetelor
• Acesta sta la baza majoritatii neoplaziilor cervicale, dar si intr-un procent mai scazut al celor vulvare, anale si din zona gatului.
• A very large percentage of the population is infected with HPV.
• HPV – riscuri, diagnostic si tratament

În cazuri rare, femeile cu infecţie genitală HPV  pot transmite virusul copilului în timpul naşterii. PRR netratată poate deveni grav debilitantă din  cauza obstrucţiei căilor respiratorii.

Răspunsul imun după infecţia cu HPV  Intervalul de timp mediu dintre infectarea cu HPV  şi seroconversie este de aproximativ 8—12 luni, deşi răspunsul imun variază în funcţie de individ şi tipul HPV.

Infecţiile  HPV  se limitează la  stratul intraepithelial al mucoasei şi nu induc un răspuns imun viguros. Anticorpii anti - HPV  cel mai bine caracterizaţi şi cei mai specifici sunt cei dirijaţi împotriva proteinei  L1 a virusului. Datele disponibile cu privire la posibilitatea ca infecţia naturală cu  HPV  să inducă protecţie  împotriva reinfectării sunt virusul papilomavirus uman ridicat.

Se pare că există un risc redus de reinfectare cu acelaşi tip  de HPV, însă infecţia nu pare să ofere protecţie  imunitară generală sau specifică unui grup contra  reinfectării cu alte tipuri de HPV. Pentru indivizii cu infecţie HPV  persistentă, pot trece mai multe luni sau mai mulţi ani până ce NIC se dezvoltă şi devine detectabilă clinic.

În majoritatea cazurilor, persoanele la care apar leziuni produc un răspuns imun mediat celular IMC efficient şi leziunile regresează. Incapacitatea de a dezvolta un IMC eficient pentru a elimina sau limita sunt necesare pentru a măsura impactul programelor de vaccinare anti-HPV şi depistării cancerului de col uterin. Ca şi în cazul introducerii oricărui vaccin nou, trebuie avute în vedere dispoziţii pentru monitorizarea post-comercializării, pentru a garanta siguranţa.

Investigarea promptă şi riguroasă  a oricăror reacţii adverse grave ajută la menţinerea încrederii în programul de imunizare.

Studii multicentrice în ţări cu venituri reduse, referitoare la tinere sănătoase şi care au tratat condiloamele în locuri intime speciale de exemplu infectate cu HIV,  adolescenţi subnutriţi, persoane infectate cu malaria endemică ar trebui să furnizeze dovezi suplimentare asupra impactului vaccinului la acele populaţii. Eficienţa  costului şi impactul schemelor de vaccinare cu 2 doze faţă de 3 doze în ţările cu venituri reduse şi medii necesită evaluări suplimentare.

• Prevenirea papiloamelor
• Acest virus nu se poate vindeca, dar simptomele pot fi controlate cu un tratament adecvat.
• Studiile au demonstrat ca femeile si barbatii activi pe plan sexual sunt expusi la acest virus la un moment dat in viata.
• Infecţia cu virusul HPV (Human papilloma virus)