Examenul raclatului perianal la Enterobioză

Enterobioza infectată

LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald.

Perioada și starea Materiile fecale se recolteaza inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice.

Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie. Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată enterobioza infectată fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale.

triplus.ro - Paraziţii din noi. Enterobius vermicularis

Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în porțiunea mediană. Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric. Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală.

enterobioza infectată

Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și rect. Femela enterobioza infectată un aparat reproducător dublu, tubular, format din câte un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior.

enterobioza infectată

Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0. Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior.

Mod de transmitere

Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă. Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu.

Sus Daca se suspecteaza oxiuroza medicul va face o anamneza si un examen obiectiv. Examenul obiectiv va include examinarea regiunii perianale pentru observarea unor semne de iritatie sau roseata, daca exista. Suplimentar, medicul va ruga pacientul sa faca testul benzii adezive. Acest enterobioza infectată este numit uneori testul celofanului sau testul cu scoci care consta in aplicarea unei bucati de banda adeziva transparenta pe regiunea perianala dimineata inainte de a se ridica din pat sau de a face dus.

Aceste două membrane se reunesc la enterobioza infectată din doi poli. În interiorul oului se găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi.

enterobioza infectată

Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate. După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți.

Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice.

Formular de căutare

Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni. După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții.

Acest amănunt explică de ce senzația de prurit se accentuează în acele intervale. Mișcările femelei în timpul migrării sau  depunerii ouălor și enterobioza infectată unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit local. În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic. Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției.

Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, fie direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate.

Infectia cu oxiuri la copii - simptome si tratament

Ouăle înghițite vor elibera în duoden larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți. După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor.

Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan.

enterobioza infectată

Larvele pătrund prin orificiul anal și enterobioza infectată pe tractul gastrointestinal, unde se transformă în adulți. Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată de autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la membrii familiei sau din surse extra-familiale.

Account Options

Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative. În majoritatea cazurilor, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii anale și în localizările ectopice.

Prezența paraziților adulți pe mucoasa anală și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit tratamentul parazitului crapului, considerat patognomonic  pentru oxiuroză.

  1. Papilloma ano sintomi
  2. Enterobioza vaginală Infectia cu oxiuri la copii - simptome si tratament
  3. Parazitozele intestinale la copii | Medlife
  4. Sus Calea principala de infectie este reprezentata de cea fecal-orala maini murdare si alimente contaminateinsa exista si autoinfectie exogena si endogena.

Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta enterobioza infectată bacterii piogene. Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar.

Morfologia parazitului

Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene. Aceste granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân. Este acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul specific enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză sau tumoral.

enterobioza infectată

Majoritatea enterobiozelor sunt ușoare, fără a se manifesta clinic. În cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita.

Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la copii, tulburări neuropsihice, legate de insomnia provocată de enterobioza infectată nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate. Diagnosticul enterobiozei Examenul obiectiv presupune enterobioza infectată regiunii perianale enterobioza infectată observarea semnelor de iritație sau roșeață.

enterobioza infectată