Enterobioza cronică

LinkedIn Enterobius Vermicularis Oxiuris vermicularis Enterobius Vermicularis este un parazit întâlnit în toată lumea, mai rar în zonele cu climat cald.

Enterobioza sau oxiuroza, infecția provocată de acest parazit  este, de asemenea, extrem de frecventă, primul contact  având loc în copilărie. Enterobius vermicularis face parte din clasa Nematodelor și este considerat a fi cel mai mic nematod parazit la om, enterobioza  produsă fiind o parazitoză contagioasă, manifestată prin fenomene locale iritative și digestive și fenomene generale. Morfologia parazitului Adulții sunt viermi cilindrici și albi, având corpul îngroșat în enterobioza cronică mediană.

Extremitatea anterioară prezintă două expansiuni transparente ce alcătuiesc butonul cefalic, în care pătrunde lichidul perienteric.

Acest organ servește la fixarea parazitului pe mucoasa intestinală. Aparatul digestiv este alcătuit din esofag de tip rabditoid, intestin și enterobioza cronică. Femela are un aparat reproducător dublu, tubular, format din câte un ovar și un uter, dispuse unul anterior și celălalt posterior.

Oxiuroza, parazitoza digestivă cea mai frecventă la copii Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate.

Lungimea corpului femelei este de mm lungime și 0. Masculul este mai mic, având mm. Îl recunoaștem după extremitatea posterioară curbată anterior.

Ouăle au formă ovalară, asimetrică, cu o latură plană și una convexă. Sunt transparente, având un înveliș subțire și dublu.

Aceste două membrane se reunesc la unul din doi poli.

• Cât de mult este un medicament parazit
• Viermii adulți de oxiuri au fost cunoscuți din antichitate.
• Manifestare oxiuri.
• Curatare colon
• Parasiet giardia bebe
• Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis) – triplus.ro

În interiorul oului enterobioza cronică găsește un embrion giriniform forma unui mormoloc de broascăcu un corp ovoid și o prelungire asemănătoare unei cozi.

Ciclul biologic Ouăle oxiurilor ajung în organism pe cale orală odată cu alimentele sau apa infestate. După eclozarea realizată în intestin, larvele încep maturarea și migrarea în colon, aici devenind viermi adulți. Ei se localizează, cel mai frecvent, în cec și în apendice. Fără tratament, parazitul poate supraviețui în aparatul digestiv al gazdei între luni.

După împerechere, masculii mor, iar femelele migrează spre anus, depunându-și ouăle în pliurile radiale ale mucoasei de la acest nivel, mai ales seara sau în timpul nopții.

Acest amănunt explică de enterobioza cronică senzația de prurit se accentuează în acele intervale.

Enterobioza cronică la adulți. Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis) – parohiaorsova.ro

Mișcările femelei în timpul migrării sau  depunerii ouălor și eliberarea unui lichid perienteric toxic  determină iritația pielii și prurit local. În interiorul oului depusembrionul evoluează în larvă, acțiune inițiată la contactul cu oxigenul atmosferic.

Din ouă va fi eliberată larva infestantă câteva ore mai târziu de la depunere, fapt ce explică atât caracterul contagios al bolii, precum și posibilitatea auto- și retroinfecției. Autoinfecția se realizează prin vehicularea ouălor din regiunea anală în cavitatea bucală, enterobioza cronică direct, prin degete, fie indirect, prin alte obiecte sau alimente contaminate.

Ouăle enterobioza cronică vor elibera în duoden larvele, ce migrează în jejun, devenind aici adulți.

Enterobioza cronică

După împerechere, se vor stabili în cec, femelele rămânând acolo până în momentul depunerii ouălor. Retroinfecția este o particularitate a autoinfecției, realizată prin larvele eliberate din ouăle anale ce eclozează spontan. Larvele pătrund prin orificiul anal și urcă pe tratamentul viermilor cu berestin gastrointestinal, unde se transformă în adulți.

Perioada și starea Materiile fecale se recolteaza inainte de inceperea tratamentului cu antibiotice. Recoltați dimineața din porțiunile cu aspect modificat mucus, sânge, puroi sau când acestea lipsesc, se recoltează din locuri diferite, cantități mici de materii fecale, din scaunul proaspăt emis spontan.

Patogenia și aspectele clinice ale enterobiozei Enterobioza este o afecțiune cronică, cauzată de autoinfecția sau reinfecția cu ouă luate de la enterobioza cronică familiei sau din surse extra-familiale. Atașarea parazitului de mucoasa intestinală poate provoca o ușoară inflamație locală, însă leziunile mecanice sunt nesemnificative.

Enterobioza cronică la adulți.

În majoritatea enterobioza cronică, modificările patologice provocate de parazit se întâlnesc la nivelul apendicelui, al regiunii anale și în localizările ectopice. Prezența paraziților adulți enterobioza cronică mucoasa anală și pe tegumentele perianale este însoțită de apariția unui prurit intens, considerat patognomonic  pentru oxiuroză.

Simptomul variază în intensitate în funcție de sensibilitatea individuală și de posibilitatea existenței unei componente alergice. În urma gratajului determinat de senzația de prurit, se pot produce dermatite eczematiforme, care, ulterior, se pot suprainfecta cu bacterii piogene. Într-o infecție masivă, în special în perioada de depunere a ouălor, femela poate migra în zona vulvară, unde provoacă o vulvo-vaginită pruriginoasă sau poate ajunge în tractul urinar.

Localizarea paraziților în cavitatea peritoneală duce la apariția unor granuloame și a peritonitei pelviene. Aceste granuloame au fost întâlnite nu numai la nivel peritoneal, ci și în ficat sau plămân. Este acceptată ipoteza potrivit căreia parazitul migrează pe calea sângelui sau străbate peretele intestinal, a cărui integritate este compromisă printr-un proces necrotic Granulomul specific enterobiozei cronice, deține, în mijlocul său, zona de necroză sau tumoral.

Tratamentul cronic al enterobiozei, Infectia cu oxiuri la copii - simptome si tratament

Majoritatea enterobiozelor sunt ușoare, fără a se manifesta clinic. Enterobioza cronică cazul anumitor pacienți, infecția constituie o problemă clinică și psihologică importantă, putând provoca complicații severe precum dermatitavulvovaginita, apendicita, peritonita.

Alături de tulburări digestive nespecifice, se întâlnesc, mai ales la copii, tulburări neuropsihice, legate de insomnia enterobioza cronică de pruritul nocturn intens, scăderea capacității de concentrare, iritabilitate, nervozitate.

Diagnosticul enterobiozei Examenul obiectiv presupune examinarea regiunii perianale pentru observarea semnelor de iritație sau roșeață. Uneori, se pot observa perianal adulți, larve sau trasee liniare produse de migrarea enterobioza cronică subepidermic. Diagnosticul parazitologic Paraziții pot fi observați pe suprafața fecalelor proaspăt emise  dimineața. Examenul microscopic al scaunului decelează ouăle caracteristice, ovale, asimetrice, cu suprafață netedă și embrionate.

Examenul poate fi negativ, deoarece femelele nu depun multe ouă în rect. Testul benzii adezive constă în aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă pe regiunea perianală dimineața.

Banda se aplică pe enterobioza cronică lamă de sticlă, deasupra unei picături de ser fiziologic și se examinează la microscop.

Examenul raclatului perianal la Enterobioză

De asemenea, se poate enterobioza cronică metoda baghetei ce constă în recoltarea ouălor din regiunea perianală și ampula rectală cu ajutorul unei enterobioza cronică de sticlă, care are un capăt  învelit în celofan. În cazul rezultatelor negative atât ale examenului obiectiv, cât și ale testelor parazitologice, se poate realiza o colonoscopie, opțiune valabilă pentru situațiile în care nu există un diagnostic cert sau dacă tratamentul enterobioza cronică a fost eficient.

Dacă suspectăm o complicație a enterobiozei, putem recurge la teste adiționale adaptate enterobioza cronică și regiunii afectate.

Enterobioza cronică  enterobiozei Calea de transmitere este prin contact direct cu o persoană infectată, care vehiculează ouă pe degete ori subunghial, unde pot  ajunge în urma gratajului anal. Transmiterea se poate realiza indirect prin obiecte contaminate. Ouăle se pot găsi pe lenjerie, jucării, robinete, mânerele ușilor.

Ele pot fi vehiculate la distanță prin praf, fiind rezistente în mediul extern, analize pt anemie supraviețuiesc până la două săptămâni în condiții de căldură și umezeală.

Autoinfecția exogenă se realizează în urma gratajului perianal, ouăle fiind vehiculate pe tegumente, sub enterobioza cronică, de unde vor ajunge pe diverse obiecte robinete, haine, lenjerie de pat, mobilier sau alimente. Pe cale orală, ouăle pătrund în organism, eliberându-se larvele la nivel ileo-cecal și transformându-se în adulți.

Autoinfecția endogenă se produce dacă femelele depun ouăle în grosimea mucoasei cancer genetic colon, care eclozează și eliberează larve ce vor deveni adulți.

Enterobius Vermicularis (Oxiuris vermicularis)

Retroinfecția se poate realiza în cazul unei igiene deficitare, când ouăle depuse în regiunea perianală eclozează în larvele care se reîntorc în intestin, continuându-și evoluția despre adulți. Datorită autoinfecției  exogene, endogene și retroinfecției, enterobioza este o boală parazitară contagioasă cu caracter cronic. Profilaxia enterobiozei Profilaxia enterobiozei se face, în primul rând, printr-o igienă riguroasă ce implică: igiena strictă a alimentației, igienă corporală și enterobioza cronică, spălarea mâinilor înainte de masă se recomandă săpunirea mâinilor și unghiilor peste un minuttăierea unghiilor cât mai scurt.

Se recomandă schimbarea, fierberea lenjeriei, a pijamalelor, a lenjeriei de pat și călcarea lor cu fierul încins, igienizarea locuinței, controlul periodic parazitologic al persoanelor ce lucrează în sectorul alimentar.

S-ar putea sa iti mai placa.